Vitaminele

Vitaminele au fost descoperite de catre biochimistul C. Funk care a constatat ca alimentele contin anumiti factori esentiali in mentinerea sanatatii. El a denumit acesti factori vitamine

, cuvant care provine de la cuvantul latin vita (viata) si amine - compusi care contin azot. Termenul a ramas in literatura de specialitate, desi unele vitamine nu contin azot.

Vitaminele sunt compusi organici indispensabili vietii avand un rol important in cresterea, repararea si functionarea normala a tesuturilor organismului uman. Necesarul de vitamine trebuie asigurat din surse exterioare organismului. Exceptie fac vitamina D si PP.

Vitaminele alaturi de sarurile minerale si de hormoni constituie grupa catalizatorilor, care sunt substante fara randament energetic, dar in absenta lor este imposibila desfasurarea anumitor reactii bio-chimice.

Vitaminele pot fi clasificate in doua grupe mari:

- vitamine hidrosolubile (care se dizolva in apa) - vitamina C si cele din grupul B;

- vitamine liposolubile (care se dizolva in grasimi) - vitamina A, D, E, K.

Caracteristicile acestor grupe sunt:

Principii de antrenament

Teoria şi metodologia antrenamentului sportiv dispune de o serie de principii bazate pe noţiuni din domeniul biologiei, fiziologiei, psihologiei şi pedagogiei. Aceste principii nu trebuie privite izolat ci într-o corelaţie, într-un tot unitar.

Antrenamentul sportiv fiind un proces didactic, cu implicaţii multiple, utilizează două categorii de principii: principii generale şi principii specifice.

Principii generale de antrenament

Principiul participării conştiente şi active

Acest principiu implică două aspecte: participarea conştientă şi participarea activă. Respectarea sa necesită înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de antrenament, înţelegerea clară şi memorarea structurii actelor şi acţiunilor motrice ce trebuie învăţate (mecanismul de bază), implicarea şi conştiinciozitatea în executarea acţiunilor motrice şi formarea capacităţii de apreciere obiectivă a randamentului propriu.

Principiul accesibilităţii

Presupune selecţionarea atentă a stimulilor, a exerciţiilor, dozarea corespunzătoare a efortului, adaptarea procedeelor metodice de instruire la nivelul de înţelegere al subiecţilor, fiind necesară aplicarea celor trei reguli didactice principale: trecerea de la uşor la greu; trecerea de la simplu la complex şi trecerea de la cunoscut la necunoscut.

ECHILIBRUL ENERGETIC - SECRETUL CONTROLARII GREUTATII

Ai auzit de atatea ori termenii "echilibru energetic", "deficit energetic", "aport energetic", "consum energetic" - daca vrei sa intelegi ce este echilibrul energetic, imagineaza-ti corpul ca pe o masina care functioneaza 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamina. Sunt sigur ca nu te astepti ca masina ta sa te duca dintr-un loc in altul fara sa fie periodic realimentata, asa cum nu poti sa pui benzina in rezervor mai mult decit volumul sau. Si totusi, multi oameni asa procedeaza cu propriul corp - incercam sa functionam "pe gol" cu orele si apoi bagam "combustibil" pina nu mai putem. Cercetarile specialistilor in nutritie sportiva arata cit de autodistrictiva este aceasta strategie.

Sa presupunem ca vrei cu adevarat sa elimini grasimea si te-ai decis sa alergi in fiecare dimineata, pe burta goala. Cea mai simpla cale de a face rost de energie este catabolizarea tesutului muscular. Organismul poate converti aminoacizii, "caramizile" tesutului muscular, in glucoza - zaharul care sustine energetic activitatile umane. O persoana care alearga inainte de a minca, de fapt distruge chiar tesutul pe care urmareste sa il dezvolte, ceea ce este un lucru categoric contraproductiv.

A doua cale este probabil si mai obisnuita pentru multi oameni - si din nefericire conduce in final la crestere in greutate. Acestia lasa o perioada lunga de timp intre mese, iar cind le este foarte foame, devoreaza tot ce le iese in cale. In mod garantat, vor avea o descarcare de insulina in singe mult mai mare decit ar fi trebuit sa aiba in mod normal. Iar asta inseamna mai mult depozit adipos.